István Téglás

MG_6310

Copilărie, durere, adolescență, neîncredere, călătorie, lipsă, apă, salvare, situații-limită, inspirație, extrem, înfometare – acestea ar fi câteva dintre substantivele care ar putea defini interviul meu cu István Téglás, un om a cărui expresie artistică ajunge să fie copleșitoare și molipsitoare pentru privitori.

István Téglás a absolvit Universitatea de Artă Teatrală, secția actorie, din orașul Târgu-Mureș, în anul 2004. István Téglás a fost actor angajat al Teatrului de stat din Timișoara, actor și dansator al Studioului M din Sf. Gheorghe, iar din 2006 este actor independent, având numeroase colaborări cu Teatrul Național de Operetă, Centrul Național al Dansului, Teatrul Mic, Teatrul Odeon, Teatrul Național din București, precum şi cu teatrele independente. La vârsta de 31 de ani, actorul István Téglás are 38 de roluri în teatru, printre care se numără deopotrivă producții maghiare, elvețiene şi americane. István Téglás a colaborat cu regizori importanți precum Dragoș Galgoțiu în spectacolele Epopeea lui Ghilgameș, Viața e vis și Ascensiunea lui Arturo UI poate fi oprită, Radu Afrim în spectacolul Câtă speranță la Teatrul Odeon și Gigi Căciuleanu în spectacolul Dale noastre la Teatrul Național din București. De asemenea actorul a dezvoltat o frumoasă relație profesională cu coregrafa Andreea Novac cu care a făcut spectacolele de teatru-dans: Dance a playful body (one man show) și Pretend we make you happy. Citeste mai departe …

The future is not a given. It’s yours to create.

grampa1000

Picture 1 of 1

Într-o lume în care nimic nu mai este predeterminat, Batman este un soldat gotic, rezultatul unei ecuații de traumă, iar luminile laserului transformă invizibilul în vizibil. La apus, urâtul este noul frumos, iar riscul de a trece dincolo de zona de confort este parte din noua identitate a sinelui creativ, care trăiește pe un nou fus orar unde există doar “astăzi”.

Aaron Koblin – artist american de artă digitală, inspirat în creațiile lui de noile tehnologii și sistemele complexe de date – și Rafael Grampa – autorul brazilian al romanelor grafice Mesmo Delivery, Batman și Furry Water and the Sons of the Insurrection, pentru care fiecare filă a cărții este o coregrafie și nu doar o simplă poveste – sunt dovezile vii aduse de către Absolut în noua campanie globală Transform today. Aceasta reconectează brandul cu noua generație a mileniului și devine, pentru al treilea deceniu la rând, un sinonim perfect cu arta. Citeste mai departe …

Cockaigne Magazine #04

Bine ai revenit pe tărâmul tuturor celor posibile și imposibile. În acest nou capitol al aventurii, ne-am aruncat în căutarea unor scenarii cu conținut ridicat de mister nedezvăluit, cu finaluri care așteaptă după colț și care vor să fie descoperite, cu și despre puteri supreme, veșnice sau decăzute, de supuneri totale sau jocuri aparent nevinovate.

Ar părea că aici și acum apele s-au mai linistit după furtuna din aventura trecuta. Dar nu, ele sunt mai calme, dar nicidecum albastre; sunt gri, suprafețe incerte în care te scufunzi și nu știi dacă mai ieși sau vrei să ieși.

Salvarea sau pierzania stau în mâinilei Ei, iar în acest periplu misterios peste timp, balanța înclină când într-o parte, când în cealaltă: doua suflete care-și trăiesc eternitatea într-o casă abandonată (undeva la începutul anilor 1.900), o tânără captivă într-o pădure roșiatică ce o metamorfozează după bunul plac sau o alta pe care secretele o devorează pe dinăuntru.

Supunerea se termină, iar puterea preia controlul. Pentru asta a trebuit să săpăm adânc până în secolul marilor Rubens sau Velazquez, de unde am sustras seva, spiritul și profunzimea vremurilor. Toate cu scopul de a o imortaliza pe Alteța Sa Regală Prințesa Lia a României, autoritară într-un cadru epocal și grandios.

Vizionare plăcută!

Texture in motion

Texture in Motion

Photography / Concept: Călin Andreescu
Model: Raluca Mos
MUA & Hair: Loredana Lupea
Assistant: Valentina Foltis

Citeste mai departe …

Cockaigne Magazine #03

Citind un text despre cinema, am dat peste un gând liniștitor: anume că moartea, odată cu nașterea cinema-ului în 1895 și ulterior, a tot mai marei sale expansiuni, a încetat să fie absolută. Dacă cinema-ul îi stricase definitiv planurile, atunci fotografia fusese prima care o pusese la zid. Odată filmat, fotografiat, personajul sau persoana din imagine devine vesnică. Generațiile viitoare își vor privi bunicul sau străbunicul cu amuzament și respect, aceștia nemaifiind doar niște nume povestite prin vizitele obligatorii la rude. Ea, persoana sau personajul, va fi nemuritoare (asta în funcție și de grija asupra materialului foto-video) și va juca, mai mult sau mai puțin, rolul de reper, măcar istoric, pentru urmașii ei.
Cu ajutorul camerelor de fotografiat și filmat, nu doar amintirea celor dragi a fost prelungită, ci mai mult, de-a lungul ultimului secol și ceva, acestea au făcut posibilă crearea unor adevarate imagini și obiecte memorabile sau artiști deveniți între timp „icon”-uri. Așadar, aria se extindea; am ajuns nu doar să ținem minte cu respect anumite figuri, ci să și venerăm obiecte sau nume din lumea fashion-ului, a filmului sau a muzicii. Moartea era îngenuncheată total. Imaginile cu marile vedete nu îi mai bucurau doar pe cei apropiați, ci ajungeau lipite pe perete cu scotch, functionând ca mântuitori care luptă în favoarea păcatelor noastre.
Fie că ne uitam în fiecare dimineață la posterele cu Michael Jackson, de cum ne trezeam, fie că am fost rezistenti la diversele fenomene, fiecare dintre cei care semnează în acest număr pune în imagine sau în scris mici sau mari obsesii legate de atitudini, modele, momente, nume de referință din istoria noastră. Pop sau nu. „Icon”-uri care sunt izvorâte din propria noastră personalitate și nu validate unanim de societate.
Și pentru că trăim în România, ne-am aplecat asupra a doua „icon”-uri foarte active în peisajul românesc: întotdeauna vesela Antonia, pe care am îmbrăcat-o în culori, și drapelul național, cu care „învelim” îndrăzneț mai mult decât fruntea unei fetițe.
Vizionare plăcută!

Motor! Acțiune! Machiaj!

T592417_03

Machiajul realizat în filmele horror de la începutul și jumătatea secolului trecut pare acum un capitol depășit având în vedere posibilitățile moderne, însă practica și exemplele reale demonstrează contrariul. Sirop de ciocolată, albuș de ou, făină, sirop de porumb, piele de pește sunt câteva elemente din seria de metode neconvenționale folosite de make-up artiștii începuturilor cinematografiei.
Citeste mai departe …